3 decembrie 2008
stiti cum e o sa ai zi proasta, chiarrr proasta, pana cand cineva arunca niste vorbe in vant, dar care in mintea ta formeaza o adevarata idee? Ei bine, that was for me that day. Saturata sa fiu luata peste picior si etichetata drept una din persoanele care “lasa, ca face cum spunem noi”, am zis sa`mi bag frumos picioarele in atintudinea de colega retrasa, care sta frumos in banca ei, nu comenteaza si nu se baga cand sunt discutii si am propus ideea. Imediat am vorbit cu L. si am pus bazele operatiunii “tres de mayo”. Zis si facut. A2a zi era gata scriptul, rolurile impartite si zilele de repetitie stabilite. Nu are rost sa dau detalii precum cele de la repetitiile la sala palatului, langa peretele “moga” si sala de biochimie sau fuga pe culoarele scolii dupa o sala libera.
12 decembrie 2008
Together we made it
We made it even though we had our backs up against the wall
Chester was right! Ne`a mers impresionant de bine. Fetele s`au schimbat in 2 timpi si 3 miscari, am fost urmariti de colegii nostrii dragi care nu stiau ce surpriza le pregatim, ne`am impiedicat peste tot, ne`a fost rau, am tipat unii la altii, am scapat telefoane, am avut emotii, era cat pe ce sa nu mai facem nimic, daaaaaar god was great and we did it. Profele au fost fericite, mirate si ele de cat de bine ne`a iesit, iar la sfarsit a venit intrebarea „vreti sa intrati la serbarea de miercuri?” be sureeeeee we do! Dupa au fost momentele ne-profesionale, vorba lui L. Am tipat, ne`am luat in brate si am fost cei mai fericiti in momentul ala. In sfarsit aratasem tuturor ca si noi putem si ca am fost suuuubestimati. Pe scurt le`am dat mucul duoului m&m. In your face, suckers ! binenteles apogeul fericrii a fost cand am vazut fata lui m1 cand a auzit ca avem si noi o piesa. Zici ca vazuse fantoma lui Cromwell [da, am o obsesie cu Cromwell].
Ce am invatat: cand cineva te trateaza de parca nu ai putea sa faci nimic mai bine decat el, ambitioneaza`te sa ii arati opusul.
17 decembrie 2008
pai, nu a mers bine. Defapt a mers groaznic. Teribil. De cacat rau de tot. Ingrozitor. A fost un moment penibil. Cretin. Dureros. De neuitat.
Dupa 2 saptamani in care ne`am trezit devreme, am stat in frig, am repetat pe unde am putut, ne`am stresat pana nu am mai putut, iata ca a sosit si ziua cea mare. Trezite de la 8. mai intai a fost speechul lui L. care nici ala nu a mers prea bine. Dupa.. cu chiu cu vai, incepe spectacolul. M&M fac piesa perfect. Binenteles. Ajutor de la diriga, sonorizarea buna, fara nervi tociti si cu zambetul lor triumfatoare. Urmam noi. Oribil. Avem emotii, tehnica „josh hartnett” nu ne ajuta deloc, ne chinuim sa nu cadem in spatele cortinei, ignoram cei 100 de oameni care erau in sala si baiatul de la sunet pe care nu il suportam, stabilim repde cine-de unde iese si incepem. Nu se aude mare lucru. Vorbim mai tare. Merge binisor juma de piesa. Cand vine cantecul, surpriza. Microfon in vacanta. Acum chiar nu se mai aude nimic. Palme in cap. Injuraturi. Iesim mai devreme pentru ca se trage cortina la ultima replica prea repede. Plecaciune la final, iar la anu. Intra urmatoarea clasa. Plans si nervi, nu neaparat in aceeasi ordine. The end.
Suntem acasa, ne mai doare gatul putin si inca ne mai vine sa plangem putin. Dar suntem bine. Un lucru e chiar cert acum: nu ne mai implicam cand nu avem cu cine. Diriga sa ramana cu 10D-ul ei. 10D+ tocmai isi prelungeste vacanta de sarbatori. Pe termen nelimitat.
